Literatură și libertate / GAO XINGJIAN

Traducere din limba chineză și note de Irina Ivașcu
Prefață de Noël Dutrait
Format: 13×20 cm / 290 pagini / 2017 / preț: 20 lei

 gao

„Literatura reprezintă validarea de sine a omului. Omul, această făptură slabă, cu toate că nu are puterea de a schimba lumea în bine, are totuși puterea de a rosti ceea ce dorește să exprime. Esențial este ca scriitorul să fie autentic, să producă propriul discurs și să nu reproducă vocea propagată pe scară largă de mass-media. Independența spirituală a individului reprezintă coloana vertebrală a literaturii, în aceasta constau și independența, și autonomia literaturii. Literatura nu se sprijină pe forțele politice, nici nu depinde de piață, ci este domeniul libertății spiritului omenesc, și chiar dacă nu putem să spunem că este sfântă, a o putea apăra de intruziuni este unul dintre puținele lucruri cu care se poate mândri omul ca fiind definitorii pentru calitatea sa de ființă umană.” (Gao Xingjian)

„Gao Xingjian își revendică statutul de om singur, fragil, însă mereu activ, cu un unic obiectiv: de a servi frumusețea, chiar dacă unii consideră că această noțiune a căzut în desuetudine. Plecând de la această convingere profundă, fascinat de arta Renașterii italiene și franceze, Gao Xingjian dezvoltă încetul cu încetul ideea unei noi Renașteri, pe care o susține în discursurile pronunțate în ultimul timp la Singapore, Taiwan și Milano. Ele arată cum propria sa experiență este dovada că arta și literatura pot să rămână în afara modelor și curentelor politice.” (Noël Dutrait)

Gao Xingjian (n. 1940, Ganzhou, China) este pictor, cineast, dramaturg, romancier și poet. A debutat cu nuvela Constelații într-o noapte rece și eseul Suferințele literaturii moderne franceze. Piesele sale au fost considerate drept prima tentativă de a scrie teatru modernist în China la începutul anilor 1980 și i-au atras numeroase probleme din partea autorităților comuniste. A părăsit China pentru a se instala în Franța în 1987 și a hotărât să nu mai revină după evenimentele din piața Tiananmen din 1989. A obținut naționalitatea franceză în 1998. După stabilirea la Paris a scris numeroase piese de teatru: Fuga (1990), La hotarele vieții (1991), Omul care a interogat moartea (2003); proză scurtă: O undiță pentru bunicul meu (1986) și Clipe (1991); romanul Biblia unui singur om (2000) etc. Publicarea romanului Muntele inimii în traducere franceză (1995) i-a adus o mare notorietate. În 2000 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Operele sale au fost traduse în aproape patruzeci de limbi, piesele de teatru au fost jucate pe scenele a numeroase teatre din întreaga lume, iar picturile i-au fost expuse în cele mai prestigioase muzee și galerii de artă din America, Asia și Europa.